Hype is not my thing.

Cu toate astea, cu mancarea lucrurile stau complet diferit. Am incercat de-a lungul timpului si chia, si quinoa, pana si porcaria aia de amaranth (apropo, a reusit cineva sa scoata ceva comestibil din amaranth?), avocado toast (care a devenit mai ceva ca sandvisul cu sunca si cascaval de dimineata, which we all know and love), turmeric, goji, lapte de soia/migdale/orez, apa de cocos, kale, matcha, si basically cam tot ce-ar fi putut sa ajunga in the news, dar care n-ar fi putut fi nici intr-un caz locally sourced, crescut pe-aproape sau macar cunoscut bunicilor nostri (v. Michael Pollan – Omnivore’s Dilemma).

Totusi, vad momentele astea ca oportunitati de antrenare a paletei (pana acum vreo 2 ani nu mancam busuioc – nu, in nici o combinatie, si nu, nu-mi placea nici mirosul si in 2015 am gustat greieri prajiti in Thailanda, and kinda liked them). Curiozitate exista, deci, dar e usor on the hater side (I must admit).

Cam asa a fost si cu dutch baby pancakes (care se numesc asa, apropo, nu fiindca sunt olandeze, ci tocmai fiindca sunt nemtesti – doesn’t make any sense? Do yourselves a favor and look it up, worth the trouble).

Long story short, un Internet intreg de retete mai tarziu, 2 oua, faina, niste lapte si smochine, probabil ca sansele sa mai fac vreodata clatite tocmai au scazut drastic sub zero (nu eram fanul tehnicii oricum, si daca pot sa pun totul intr-un mixer si-apoi compozitia la cuptor, sa umplu toata casa de miros in doi timpi si trei miscari, I will probably choose the easy way out). Concluzia? Incercati ceva nou. Worst case scenario, o sa va placa.

thanks to Prajiturela for inspiration