Oamenii se împart în două categorii: oameni cărora le place cozonacul, şi oameni cărora nu. Am fost dintotdeauna în a doua categorie. Şi asta numai fiindca dacă mă gândesc la cozonac, şi acum imi vin în minte două imagini contradictorii din copilărie: prima, cu un desert aburind, care împrăştie în cameră un miros greu de cacao şi rom, iar cealaltă, cu o pâine uscată şi tare, a cărei umplutură e departe de a fi apetisantă. Mărturisesc că a doua imagine e cea puternică, şi motivul pentru care n-am fost niciodată fan cozonac. Dar asta se poate schimba.

În rândurile următoare, începem Cozonac Afterparty: trei deserturi numai bune de construit dintr-un cozonac căruia i-a trecut vremea: o savarină-wanna-be (reinterpretabilă după chipul şi asemănarea bucătarului), un desert italienesc impresionant – pe numele lui de scenă: zuccotto, şi brioşe cu nuci, gata să salveze ziua. Cu puţină ambiţie şi planificare, totul în (doar) vreo 2 ore de pregătiri efective.

Să pornim, aşadar!

Capitolul 1: Zuccotto

felii de cozonac
1 ceaşcă de cafea
2-3 linguri de lichior
250ml frişcă
150gr ricotta
150gr iaurt
2 linguri de miere
10g gelatină
seminţele unei jumătăţi de păstăie de vanilie
fructe uscate/migdale/nuci/caju pentru umplutură

Zuccotto este un desert italienesc, asemănător binecunoscutului tiramisu, realizat însă într-o formă semi-rotundă, inspirată de domul din Florenţa. La origini, este servit semi-freddo şi însiropat cu brandy.

Începem cu acesta, fiindca definitivarea va implica statul la frigider câteva ore (timp în care ne putem ocupa de restul deserturilor). Pentru zuccotto, avem nevoie de câteva felii de cozonac, tăiate apoi pe lungime, în fâşii. Cu ele vom tapeta un bol învelit cu folie alimentară, construind astfel forma de dom a prăjiturii.

Odată aranjate, fâşiile de cozonac se vor însiropa cu un amestec de cafea (1 ceşcuţă ar trebui sa fie suficientă) şi lichior (alegerile aici sunt variate, you can go wild cu orice vă place; eu am folosit Tatratea). Atenţie! 1. Modelul în care veţi aranja fâşiile de cozonac vor reprezenta „faţa” prăjiturii. 2. De data asta, a little goes a long way la însiropat, nu urmărim transformarea cozonacului într-un burete îmbibat de sirop, cât mai degraba infiltrarea subtilă a unei idei de alcool şi cafea.

Şi acum, umplutura:  ce trebuie sa ştiţi este că baza acestui desert este un amestec de ricotta, smântană sau frişcă, şi/sau iaurt. Restul, e o improvizaţie de seminţe (migdale, nuci, caju, etc), fructe uscate, poate chiar bucăţi de ciocolata. Eu am folosit ricotta, frişca bătută, iaurt, puţină miere şi seminţele unei jumătăţi de păstai de vanilie.

Şi acum, umplutura:  ce trebuie sa ştiţi este că baza acestui desert este un amestec de ricotta, smântană sau frişcă, şi/sau iaurt. Restul, e o improvizaţie de seminţe (migdale, nuci, caju, etc), fructe uscate, poate chiar bucăţi de ciocolata. Eu am folosit ricotta, frişca bătută, iaurt, puţină miere şi seminţele unei jumătăţi de păstai de vanilie.

Rezultatul aşteptării:

Doar daca vreţi varianta over-the-top, topiţi puţina ciocolată şi turnaţi-o neglijent deasupra.

Capitolul 2: Savarină wanna-be

felii de cozonac (in cazul acesta, capetele)
frişcă

Pentru decor: fistic mărunţit/zahăr caramelizat/fructe roşii

Pentru sirop:
seminţele unei jumătăţi de păstai de vanilie
200ml apă
100gr zahăr brun
coajă de portocală şi lămâie
seminţele unei jumătăţi de păstaie de vanilie

Insipiraţia acestei reţete vine de la Cookie Jar (http://bit.ly/1Sq0uwO), în varianta prescurtată, pentru oameni leneşi, în posesia unui cozonac trecut. Pentru savarină am folosit cele mai neinteresante bucaţi de cozonac, şi anume capetele: le-am tăiat puţin mai groase ca de obicei, şi folosind paharele în care se va aşeza desertul la final, am decupat cercuri.

Pasul doi, se toarnă siropul cald. În primă fază, am folosit doar atâta sirop cât sa acopere bucăţile de cozonac. După 5 minute am observat că lichidul fusese absorbit in totalitate, aşa că am mai turnat puţin sirop.

Între timp, am pus frişca bătută (rămasă de la zuccotto) într-un con de ornat şi am pregătit decoraţiunile.  În cazul de faţă, la pièce de résistance a fost construcţia celor din zahăr caramelizat. Cheveux d’anges, pe numele lor franţuzesc. Caramel clasic, o furculiţă, o vergea şi hârtie de copt. În lipsa unui termometru, caramelul trebuie lăsat să se răcească până când va curge din furculiţă într-un fir continuu. Acela e momentul în care se poate incepe tragerea firelor de zahăr caramelizat.

După ce v-aţi plictisit de joaca de-a vata pe băţ, putem termina savarina: peste cozonacul însiropat aşezati frişca şi orice fel de decoraţiuni vă plac (cuiburi de zahăr caramelizat, fistic mărunţit, fructe roşii, etc).

Capitolul 3: Brioşe cu nuci

resturi de cozonac
2-3 ouă întregi
150ml lapte
50-100gr nuci
coajă de lămâie/portocală, etc
1 cub de unt

Recapitulare: până acum am folosit capetele cozonacului, şi alte câteva felii pentru zuccotto. În funcţie de mărimea bolului ales, s-ar putea să vă mai rămână resturi de cozonac. Pentru astfel de momente există brioşele.

Se bat rapid ouăle cu laptele, se adaugă coaja de lămâie/portocală/lime, seminţele unei păstăi de vanilie şi orice altceva vă mai face cu ochiul la capitolul ăsta. Se mai pot incorpora: nuci, seminţe, fructe uscate, dulceaţă . Amestecul astfel obţinut se toarnă peste bucăţile de cozonac.

Între timp, se unge tava de brioşe cu unt şi se pune cuptorul la încins. Se toarnă compoziţia în forme şi se dă la cuptor până se rumenesc.