Asta a fost o foarte bună glumă dintr-o destul de bună reclamă la niște mezeluri. V-o amintiți cu siguranță. Ei bine, replica a rămas de-atunci etalon pentru orice mic dejun simplu, pe gustul tuturor.
Și ce poate fi mai pe gustul tuturor decât untul de arahide? *pun intended*
*
Până acum câțiva ani (poate 3), nici eu nu eram fan. Sau, mai bine zis, nu eram nimic. Untul de arahide mă lăsa complet indiferentă (așa cum mă lasă multe chestii mic dejun-related și acum). Cel mai probabil fiindcă varianta clasică de sandvișuleț cu unt de arahide și gem did not appeal to me at all. Probabil din cauza gemului. Aaanyway, to cut a long and intricated story short, așa cum am făcut pentru o tonă de alte chestii pe care nu le mâncam în mod obișnuit (vezi busuioc, dar continuarea, într-un episod următor), I gave it a try. Și recunosc cu mâna pe inimă că, deși nu mă omor nici acum după consistența aia de aracet gros care ți se lipește de dinți), pot să-l apreciez fără doar și poate măcar pentru faptul că it lives up to its fame: e un mic dejun al naibii de simplu.
Și ajungem în zilele noastre: primit borcan de unt de arahide. CU CIOCOLATĂ ALBĂ ȘI COCOS. (Nici după ciocolata albă și/sau cocos nu mă omoram cine știe ce în trecut, but look at me now, all glowy după un borcan cu spreadable stuff). Step 1: verificat etichetă – the usual ingredients, nothing striking, cu un plus enorm de DOAR 8,4g zahar/100g de chestie (which is pretty decent in my book). Step 2: miroase mult mai temperat a alune decât toate celelalte unturi d-astea pe care le-am încercat până acum (nu că aș avea o problemă cu asta), și unde pui că parcă miroase nițel și a ciocolată. Step 3: nici nu se lipește asa tare de dinți, și e velvety rău de tot (that goes to say că nu mă așteptam deloc să fie velvety, și asta a fost o surpriză tare plăcută). Și acum, disclaimer-ul: am primit un borcan de unt de arahide, din Olanda (mulțumim pe această cale sursei, care știe ce suvenururi să aleagă). Știu, interesul a scăzut deodată considerabil, but bear with me, că până la urmă ce vreau să zic merge foarte bine și cu orice unt de arahide (păstrat la temperatura camerei, ca să nu fie tare ca piatra). (Totuși, dacă vă impiedicați pe undeva de unt de arahide de la Dr. Zacks, luați măcar un borcan – și aduceți-mi și mie unul :)) ).
*
Ce voiam sa zic de fapt: se ia o banană, se taie pe jumătatea aia care nu e folosită uzual, și se spreaduiește deasupra untul de arahide. Dacă chiar vreți să exagerați cu texturile (așa cum am vrut eu), trântiți, pardon așezați, deasupra niște fulgi de cereale, sau ceva fructe. Simplu de tot!