28 iulie
-Ştii că vorbisem noi mai demult, dacă poţi să-mi faci şi mie un tort…
-…evident! Orice vrei, oricand!
-Îmi trebuie pentru 5 august.

1 august
-La prima trecere în revistă a Pinterest-ului, avem aşa: tort egiptean de pricomigdale cu alune, tort cu pere, cheesecake cu smochine sau un fel de bundt însiropat cu portocale.
-Cred că tind spre prima variantă.
-Astea erau aşa, la prima tură. Poţi să tinzi şi spre altceva, dacă te gândeşti la ceva anume sau mă mai uit eu prin ce mai am salvate.

2 august
-Mă gândeam la tort: putem să înlocuim alunele din blat cu nuci? Ce zici?
-Din cel egiptean? Bineînteles. Oricum aş fi luat nuci, nu alune :))
-Da 🙂
-Deci pe asta îl facem? Dacă iese pricomigdala de blat bine, cred că o să fie mişto.
-Păi cred că da, mă mai uit acum.

3 august
-Să te gandeşti azi ce model alegi, ca să am timp să ma duc la cumparaturi
-Rămân la primul, egipteanul cu nuci.
-Bine! Fără alte fructe, fără nimic?
-Păi nu ştiu ce alte fructe ar merge, poate am putea să adăugam ceva în cremă?
-Hmm, cred că ar merge doar zmeură, sau poate piersici.
-Hai mai bine să-l lăsăm în forma originala.
-Mai bine, din partea mea, mai ales că nu l-am mai făcut până acum.

(peste o oră)
-Am mai găsit o reţetă, în care se pun în cremă şi migdale prăjite.
-Şi curmale, dacă am văzut bine.
-Da.
-Treaba e simplă. Primul are blat crocant ca de pricomidgală cu crema aia de gălbenuş şi cremă de frişcă cu nuci şi caramel. Al doilea e un tort cu blat ca de pandişpan, cu o umplutură cu curmale şi migdale.
-Decizii, decizii…Pare mai interesant primul, şi probabil îti ia şi mai mult să îl faci.
-Da, primul e mai jmecher, al doilea e mai simplu. Dar cred că primul e mai bun, şi al doilea mult mai dulce.
-Primul să fie!

4 august
-Ai fost la cumpăraturi?
-Da! Azi fac cele trei blaturi şi crema, iar mâine crema crunchy şi asamblatul.

(10 ore mai târziu)
-No se puede, socoteala de acasa nu se potriveşte cu cea din târg. Cuptorul nu vrea blat de pricomigdale şi pace. A ars deja 2 =))). Cu binecuvântarea ta, trecem la planul B: un mix.
-Ok :))
-Îmi pare rău dacă dezamăgim audienţa, promit să iasă bun.

5 august, 9:03
-Raportez încredere!
-:)))
-Crema a ieşit fix ca la cofetărie, şi blatul cred că o sa fie ok. Mai am doar crema crocantă şi asamblatul.

 5 august, 16:46
-Arată decent, sper să fie bun. Blatul are mai puţină făina, aşa că e moist, iar crema aia e demenţă, nu mi-a ieşit niciodata aşa bună <3

9 zile, endless debate, 2 blaturi carbonizate, 1 pachet de nervi intact şi-un tort comestibil. A fost prima dată când s-a dus naibii ceva in bucătărie şi nu m-am pus pe tunat, fulgerat, modificat clima temperat-continentală (aşa cum fac deobicei). A fost prima dată când m-am uitat la (alte) 2 pricomigdale gigantice pe care cuptorul meu cu gaz de acum 30 ani le-a carbonizat aproape complet, despite all efforts. A fost şi prima dată când, pe lângă complimentele legate de tort, am primit complimente legate de pachetul de nervi pe care l-am salvat în bucătărie.

Ce voiam să zic de fapt e că de multe ori (“de multe ori” >> “câteodata”) lucrurile nu merg chiar aşa cum trebuie, reţeta nu iese chiar ca la carte, cremei parcă ii lipseşte ceva, blaturile sunt diferite, şi rezultatul final e o struţo-cămilă a tuturor ideilor care s-au stârnit. Nu e chiar ca planul iniţial, dar planurile sunt făcute numai ca să ne facă să ne simţim mai bine că am facut un prim pas towards anything. Şi e grozav aşa!

PS: La mulţi ani, Vera! Şi mulţumesc pentru încredere. A fost mai mult decat un tort.